SIMPLE POZE

Hai sa fim COPII

de ce nu putem fi copii cand vrem??de ce nu suntem fericiti??de ce suntem asa rai si invidiosi, pe altii care sunt altfel..oare pentru ca nu vrem, sau doar pentru ca nu putem fi ca ei. nu putem sa fim copii, sa iubim copilareste, sa traim intr-o lumea a fantezie. multi zic ca trebuie sa vezi realitatea. dar de ce nu putem sa facem ca realitatea sa fie roz, de ce trebuie sa fie asa cum vor ei, rea, plina de cruzime, oameni fara sentimete, fara fantezii, fara iluzii. oare daca am fi copii, macar 5 minute p zi, ar fi lumea atfel?!?.am fi noi altfel. ???

hai sa incercam sa fim copii, macar 5 minute pe zi, doar atata. doar nu-ti este greu, sa razi sau sa t alinti 5 minute??sau ce? te gandesti ce ar zice ceilati, ce ar crede??. probabil multi ar zice ca esti nebun. esti mare, nu ai voie sa fii copil. tu trebuie doar sa muncesti si doar atata, nu ai voie sa fii altfel decat ei. dar totusi sunt si altii care sunt diferiti, care stiu sa fie copii. stiu sa zambeasca. si asa sunt si eu,desi multi nu ma cunosc, dar cine ma cunoaste stie cat de copil sunt.. si ,traiesc si in realitate dar in acelasi timp sunt si un mic BEBE care vrea daor sa-si traiasca viata alaturi de persoana iubita. aceea persoana care il intelege si il accepta asa cum este el. incearca si tu, 5 minute pe zi, 5 minute sa fii copil sa te simti si tu asa cum erai demult. tie greu???poate la inceptu da..dar dupa ai sa vezi, va deveni din ce in ce mai usor, dar ai grija sa nu pierzi contactul cu realitatea..nu uita inca esti pe Pamant.;)

Din nou IUBIRE...

De mult nu am mai trecut pe aici....ce as putea zice..m-am indragostit din nou.da m-am indragostit, chiar foarte mult. orcum sunt foarte fericita. nici nu-mi imaginam ca eu cu el am putea fi impreuna, pentru ca nu aveam absolut nici o treaba unul cu altu. parca eram din lumi paralele. el ma considera o tocilara, pentru ca prietenii mei invata, si sunt genu care nu chiulesc sau ceva de genu si asa ma credea si el. si totusi incetu cu incetul am inceput sa vorbim si ne intelegeam chiar bine, ciudat, nu? noi doi... eu paream fata cuminte care invata, el baiatul ... rebel...hmm....si totusi. 1 luna am vorbit la telefon, pe messenger si chiar ne intelegeam bine. dar intr-o seara, mia venit mie in minte sa-i zic ca imi place de el, asa si era. imi placea felul lui de a fi, felul cum vorbea, nu stiu, parca imi placea totul. si i-am zis, printr-un SMS. cine ar fi crezut ca asta avea sa fie inceputul unei poveste de iubire. dar a fost, dupa o saptamana cam asa, de la o cearta, neam zis fiecaruia doua cuvante, pe care eu una demult nu le-am mai spus, ci doar in povestile anterioare scrise de mine, din imaginatie. am spus ,,TE IUBESC'', nici mie nu-mi venea sa cred si totusi am zis.amandoi am ramas fara cuvinte,nu stiam ce sa mai zicem. si asa am inceput sa tinem si mai mult unul la altu. acum ne intelegm bine, desi am mai avut si certuri. dar certurile mereu neau adus si mai aproape,.desi mie numi plac, dar trebuie sa recunosc ca ne-au adus si mai aproape. acum suntem la inceput, abia neam cunoscut mai bine...eu cred ca de acum incepem o relatie..si vom vedea ce va fi, si cat va dura iubirea noastra....

De ce?

Din nou pe aici...cu gândurile mele...mă gândeam azi..vorbind cu o f buna prietenă, de ce trebuie să fim trişti??pur şi simplu nu putem să ne trăim viaţa, să facem ce vrem noi, să ne simţim bine...de ce???mă gândeam ca daca ar fi aşa, ar fi un haos total...şi cred ca am dreptate. Pentru tot există reguli..şi pentru libertate, şi pentru adolescenţă şi pentru tot...şi totuşi în acelaşi timp putem să facem ce vrem, să fim aşa cum vrem. Şi prietena mea avea dreptate, eu nu sunt prea sentimentală..tristă şi altele, pur şi simplu, sunt nebună...sunt aşa cum vreau, nu ţin cont de pareri..şi ma simt bine aşa cum sunt eu..nu vreau să mă schimb niciodată, şi cine mă place , mă place asa cum sunt...fară să mă schimbe...sau să încerce să fiu alta. Şi, ştiu că sunt destule persoane care mă iubesc pt ceea ce sunt eu, şi asta spune multe...........

Inger pierdut

oare se poate ca cineva sa ramana singur, uitat, sa se scufunde in suferinta, in amintirile dureroase..inima ii este franta de amintirile care il coplesesc, incercarile de a razvrati dau gres...suferinta parca e prea mare, pur si simplu te chinuie, te stoarce d toate puterile...dar din ce cauza sa produs aceasta suferinta, de ce nu mai e cum era atunci, de ce acum e altfel...

a inceput totul de la o mica minciuna, nesemnificativa, dupa au urmat altele..si altele...si altele...tot mai mult...parca nu mai gasea scapare, nu stia ce sa faca, cum sa spuna adevaru, sa indrepte rau ce si l-a facut...dar si-a dat seama ca e prea tarziu....ceilati asa il cunosteau, nu putea sa fie altfel...trebuia sa fie asa.

si totusi a incercat sa fie EL cu o singura persoana, aceea persoana parea ca il acceptase asa cum era el, cu calitati si defecte...dar oare era adevarat???....

Nu...nu era...era doar o alta falsa persoana, care vroia sa fie cu el doar din interes...fara sa-i pese de cine era el, si cat de multe putea sa ofere....l-a ranit...l-a ranit profund...acum parca totul s-a terminat...el e singur..pe banca din parcu pustiu, unde nici porumbei nu mai ciripesc, nici un sunet nu se mai aude....peste tot e liniste, e o singurate grea....un inger a fost rapus..un inger sa pierdut.........................................

dar ce apare.....o luminaa.....oare ce o fi........

prietenie......iubire......

Hmm.....ma gandeam....la lucruri simple....cum ar fi: de ce suntem fericiti?!?...de ce iubim?...de ce oferim iubire, si cui oferim iubire>??....Eu as raspunde asa: sunt fericita, pentru ca am preteni, pentru ca traiesc, pentru ce sunt eu...
de ce iubesc...poi...iubesc pentru ca si ceialati imi ofera tot iubire, imi ofera trandete...de mica, am fost invatata sa ofer iubire celor care ofera iubire, dar ma gandesc...ce s-ar intampal daca as oferi iubire si celorlati, daca as fi ca un copil mic, care el..el, iubeste pe oricine, nu tine cont de haine dak sunt de firma sau nu, el nu tine cont , de cati bani are tata si mama..el tine cont de cata iubire stii sa arati, de cata pretenie poti da..de ce nu puteam fi si noi asa, noi astea mari..de ce?
De ce mereu tinem cont de ...aparente... de ce nu putem vedea ce e in sufletul celuilalt, de ce nu ne deschidem, de ce mereu purtam niste masti....de ce nu recunoastem adevaru???
intrebari..la care nu oricine poate raspunde, unii nici macar nu concep asa ceva...altii se gandesc, dar cred ca e tot mai bine sa isi arata masca de smecher, decat sa arate adevarata personalitate. Altii incerca sa isi dea masca la o parte, dar uneori cedeaza, din simplu motiv,nu vrem sai acceptam asa cum sunt. mereu am vrut sa fiu aproape de toti, si sa incerc sai inteleg, dar sunt unii care pur si simplu nu reusesc sa comunic cu ei..le observ unele gesturi, se vad ca sunt sensibili, se vede ca unele lucruri ii doare, si totusi nu recunosc asta..traiesc in continuare cu masca.

cu unii chiar reusesc sa vorbesc, si se infiripa unele pretenii, care nu credeam ca vor exista...de ce??? pentru ca ei sunte smecherii, sunt V.I.P-urile...si nu au voie sa comunice cu ceilaltii...doar cu cei care sunt ca ei.....si totusi, am reusit cu cativa sa fiu prietena, de ce??cum?? probabil astea sunt intrebarile care va trec prin minte acum...poi e simplu, am incercat sa-i inteleg, sa vorbesc lucruri simple cu ei, si sa incerc sa descoper ce este sub masca lor...si pot sa zic, ca am ramas umita de ce am gasit sub masca de fier, a multor dintre ei..unii erau sensibili, unii erau indragostiti, dar fara ca dragostea sa le fie impartasita, altii sufereau pentru ca nu aveau prieteni adevarati, altii chiar imi povesteau problemele pe care le au...intr-un cuvant, dak stii sa accepti pe cineva asa cum este si el la randul lui te va accepta asa cum esti, cu defecte si calitati...

si asa am ajuns la ultima intrebare....de ce oferim iubire, si cui oferim iubire...eu cred ca oferim iubire, pentru stim ca ceialti au nevoie de ea, si la randu nostru avem si noi nevoie de ea,. o data ce oferim, primim si noi, fie ea mai putina sau mai multa, depinde de persoana si personalitatea acelai persoane....cui oferim iubire?? de multe ori oferim la cine nu trebuie, dar cand ii arati cuiva ca vrei sa fii prieten, si vrei sai arati iubirea (simpatia) , el la randul lui iti va oferi la fel..iar cel mai impotant lucru pe care il poti primi cand oferi iubire unui prieten, este sa primesti un zambet...o imbratisare..si vei stii ca si el simte l fel......